Factori de interferenta in diagnosticul consumului cronic de alcool


10.02.2010

 

Factori de interferenta in diagnosticul consumului cronic de alcool

 

 Andreea Chiva

Diagnosticul abuzului de alcool este dificil datorita subestimarii efectelor sale de catre consumatorii cronici  si  lipsei unor markeri de  mare specificitate si sensibilitate.

Introdus în uzul clinic in urma cu 10 ani, CDT (carbohydrate deficient transferrin) este unul dintre markerii esentiali pentru identificarea si monitorizarea abuzului cronic de alcool datorita specificitatii (82-100%) si sensibilitatii (39-94%)  mari si a interferentelor reduse. El inlocuieste cu succes markerii traditionali gama glutamil transpeptidaza (GGT) si  volumul mediu celular (MCV), markeri cu specificitate redusa, interferente multiple si informatie clinica redusa.

 

Determinarea izoformelor de transferina se poate face atat prin tehnici imunoturbidimetrice, cat şi prin imunoelectroforeza, imunoelectroforeza combinata cu imunofixare, imunoelectroforeza de zona, Western blotting, cromatografie pe schimbatori de ioni, cromatofocalizare. Cea mai moderna dintre metode este electroforeza capliara, metoda ce necesita numai o saturare prealabila cu fier ca tratament preliminar, restul etapelor fiind complet automatizate. Fiecare proba este diluata automat cu un diluent cu o compozitie care sa asigure saturarea transferinei cu  fier. Separarea izoformelor are loc in tampon alcalin pH 8.8, cu densitometrarea fractiunilor la 200 nm (Tabel 1). Datorita sensibilitatii si specificitatii mari, electroforeza capilara, focalizarea izoelectrica si HPLC (high performance liquid chromatography) sunt considerate metode de referinta în determinarea CDT. In cazuri speciale, utilizarea unor teste aditionale (determinarea etil glucuronidului si a esterilor etilici ai acizilor grasi din firul de par) contribuie la acratetea diagnosticului.

Tehnicile electroforetice inlatura interferentele datorate variatiilor fiziologice ale concentratiei de transferina.  

Izoforma

Valoare procentuala

Hexa sialo

1 %

Penta sialo

15 %

Tetra sialo

80 %

Tri sialo

2.5 %

Putin sialate (di si zero sialata)

< 1.3 %

 

Tabel 1.   Principalele izoforme ale transferinei si distributia lor procentuala

 

 

Aplicatiile clinice ale CDT sunt multiple. Cea mai importanta se refera la confirmarea consumului acut si cronic de alcool si identificarea precoce a dependenţei de alcool si a predispozitiei catre aceasta. Domenii de aplicatie sunt vaste: aviatie, soferi profesionisti, sectoare de activitate la inaltime sau care presupun manipularea unor materiale sau utilaje periculoase. Traumatologia si neurologia constituie alte domenii medicale in care acest test tinde sa-si gaseasca o aplicabilitate larga.

Mai multe tari din Europa au elaborat programe de investigatie a CDT la aceste grupe de risc. Exemplul elocvent il constituie Elvetia, Austria si Italia, tari in care acest parametru este marker de baza in evaluarea clinica a soferilor care au condus sub influenta bauturilor alcoolice. In aceste tari, cei surprinsi in trafic conducand in stare de ebrietate in mod repetat sunt indrumati spre tratament si monitorizati pe baza CDT trimestrial timp de 1 an, dupa care li se restituie permisul de conducere.

 

Identificarea variantelor genetice de transferina constituie o alta aplicatie a determinarii CDT.

Tipul C este cel mai larg răspândit (95-97%) la populatia caucaziană. Tipurile D şi B însumează 38 variante genetice (B cu o sarcină negativă foarte mare, iar D cu o sarcină negativă mai mică).

Dintre toate variantele genetice D, numai D3 (foarte rara) poate induce rezultate fals pozitive prin metode non electroforetice si cromatografice.

La populatia africana, americana si australiana frecventa variantelor genetice de transferina este mai mare decat la cea caucaziana. Din acest motiv, riscul aparitiei rezultatelor fals pozitive creste, electroforeza capilara fiind tehnica cea mai recomandata in aceste situatii.

Diagnosticul tulburărilor congenitale de glicozilare constituie o alta aplicatie a separarii electroforetice a izoformelor transferinei.Tulburarile congenitale de glicozilare (CDG) constituie o clasa de afectiuni genetice caracterizate prin defecte de sinteza ale glicoconjugatelor si manifestate prin retard psihomotor si intarziere in dezvoltare si crestere. Ele sunt rezultatul alterarii proceselor de asamblare si transfer ( in tipul I) sau de formare (in tipul II) a moleculelor glicoproteice. Ca atare, lanturile polizaharidice sunt fie absente (in tipul I), fie cu structura anormala (in tipul II). CDG sunt insotite frecvent si de alterarea structurii altor proteine ce contin acid sialic cum ar fi: antitrombina, alfa 1 antitripsina, TBG- proteina ce leaga tiroxina. Caracteristicile principale ale electroforegramelor acestor subiecti constau in scaderea concentratiei de tyroxine- binding globulin si cresterea activitatii arilsulfatazei A. Desi modelele electroforetice caracteristice tulburarilor de glicozilare prezinta o mare variabilitate, exista cateva puncte comune reprezentate de prezenţa in procente crescute a formelor de transferina a-, mono-, di- si trisialate, uneori si a celor tetrasialate. Izoformele penta- si hexasialate raman la un nivel constant.

In pofida specificitatii si sensibilitatii mari, determinarea CDT prezinta cateva interferente de catre trebuie sa se tina cont in interpretarea rezultatelor si conturarea diagnosticului.

Factori de interferenta preanalitica

-contaminarea microbiana sau virala a probei poate induce rezultate fals pozitive datorita scindarii moleculei de transferina sub actiunea neuraminidazei

-pastrarea indelungata a serului ca atare sau mentinut pe hematii poate conduce la cresteri usoare ale CDT

-CDT nu prezinta variatii diurne, deci nu exista recomandari speciale privind momentul recoltarii probelor

-CDT prezinta variatii functie de sex. Cresterea sa este mai putin semnificativa la femei decat la barbati datorita cantitatilor mai mici de alcool ingerat, a sensibilitatii mai mari a ficatului la consumul de alcool si masei lor corporale mai mici. Toate acestea impun necesitatea calculului dozei minime de alcool care sa genereze cresteri ale CDT prin raportare la kilocorp. Un alt factor important ce explica gradele diferite de toxicitate a alcoolului la cele doua sexe il constituie activitatea mai scazuta a alcool dehidrogenazei (enzima cheie in metabolismul alcoolului etilic) la femei decat la barbati. Studii recente au demonstrat ca berea ar avea cea mai mare influenta asupra CDT, in sensul ca, dintre toate bauturile alcoolice, berea in doze chiar mici poate induce cresteri semnificative ale acestui parametru la ambele sexe.

Factori de interferenta analitici

 Interferentele în determinarile electroforetice sunt mult mai restranse decat la celelalte tehnici si se refera la :

  • Hemoliza (conc Hb > 1.50 g/dl)
  • Prezenta fibrinogenului la o concentratie mai mare de 0.6 g/dl
  • Folosirea probelor recoltate pe anticoagulant (EDTA sau heparina)
  • Pastrarea prelungita a probelor ce conduce la aparitia fractiunii C3 degradate
  • Prezenta unui component monoclonal ce poate fi inlaturat prin precipitare

 

Alti factori de interferenta

 

Hipertensiunea arteriala are efect supresor asupra raspunsului CDT la alcool. Legatura intrinseca dintre nivelul CDT, hipertensiune, fumat, dislipidemie si obezitate indica faptul ca raspunsul markerilor de consum cronic de alcool si rezistenta la insulina sunt interconectate, manifestandu-se prin scaderi ale nivelului de CDT.

Anorexia nervoasa nu determina modificari la nivelul CDT, desi unele rezultate din literatura infirma acest lucru. Aceste exceptii se datoreaza, in general, unei incomplete separari a formelor trisialate ce conduc la o supraevaluare a CDT.

Supraincarcarea cu fier  scade sensibilitatea CDT la consumul de alcool, in timp ce deficienta scade specificitatea acestui test. Hemocromatoza induce valori ridicate ale CDT, in timp ce consumul de alcool la pacientii cu deficit de fier ar putea induce cresteri mult mai mari, chiar si fata de pacientii fara tratament.

Afectiunile hepatice (ciroza biliara primara, hepatita cronica activa sau persistenta si alte afectiuni de etiologie non alcoolica) induc cresteri ale CDT. Prezenta asa numitului “bloc di-trisialo transferina” intalnita in ciroza hepatica poate duce la valori supraevaluate ale acestui parametru. Galactozemia netratata, intoleranta la fructoza si boala celiaca pot induce de asemenea cresteri ale CDT. Din aceste motive, parametrul are o specificitate redusa pentru identificarea consumului cronic de alcool la acesti pacienti.

Unele medicamente pot determina modificari ale nivelului de CDT. Contraceptivele orale si  terapia de substitutie estrogenica determina variatii ale CDT. In mod fiziologic, la femeile in post menopauza, nivelul acestui parametru scade. Administrarea terapiei de substitutie estrogenica la aceste femei determina insa o crestere a CDT. Administrarea contraceptivelor orale induce scaderea nivelului de CDT.

Blocantii receptorilor pentru angiotensina II si antidepresivele triciclice determina scaderea concentratiei de CDT.

Medicatia uzuala antihipertensiva, pentru astm, diabet, dislipidemie, angina pectorala, afectiuni gastrointestinale nu influenteaza valorile CDT.

Toate acestea demonstreaza ca diagnosticul consumului abuziv de alcool este unul de mare finete ce necesita o interpretare atenta a tuturor parametrilor de laborator, tinandu-se cont de toate sursele de interferenta.  

 (Delanghe JR, De Buyzere ML- Carbohydrate deficient transferrin and forensic medicine- Clin Chim Acta 2009 Aug; 406(1-2):1-7)

 

Noutati


























Actualitati Medicale




















 

Introdu adresa ta de email pentru a te alatura noua.

 
Proiect realizat de AB T&Co              © Toate drepturile rezervate Electroforeza.ro 2009