Investigatia proteinelor urinare- protocol de diagnostic


27.07.2010

 

Investigatia proteinelor urinare- protocol de diagnostic

 

 Andreea Chiva

Identificarea unor formule de geluri care sa asigure o specificitate si sensibilitate mare pentru proteinele urinare (aflate in cantitate mult mai mica decat in ser) si posibilitatea separarii acestora fara necesitatea concentrarii urinii a reprezentat un moment de cotitura in investigatia de laborator a proteinelor urinare. Inseparabil legat de electroforeza proteinelor serice, studiul electroforetic al proteinelor urinare cuprinde electroforeza proteinelor urinare si imunofixarea urinara si se realizeaza in urmatoarele scopuri:

-diagnosticul si monitorizarea unei afectiuni renale (electroforeza proteinelor urinare)

-identificarea lanturilor usoare in urina (electroforeza proteinelor urinare si imunofixarea urinara)

-deteminarea microalbuminuriei (electroforeza proteinelor urinare)

 

Electroforeza proteinelor urinare se realizeaza atunci cand se urmareste tipizarea proteinuriei (glomerulara, tubulara, mixta) si identificarea prezentei lanturilor usoare libere si/sau legate.

 

Gelul de SDS-agaroza (Hydragel Proteinurie SEBIA Franta) folosit in acest scop permite separarea proteinelor urinare pe baza masei moleculare, fara prealabila concentrare a urinii. SDS (sodiu dodecil sulfat) este un detergent anionic, care, legandu-se de proteine mascheaza sarcina lor electrica, denaturandu-le. In prezenţa lui, proteinele cu masa moleculara, sarcina si forme native variate sunt transformate in complexe SDS-proteine cu aceeasi conformatie si sarcina pe unitatea de masa. Diferentele de mobilitate electroforetica nu vor depinde decat de masa lor moleculara. Utilizarea violetului acid drept colorant confera sensibilitate si specificitate metodei, datorita afinitatii mari pentru proteinele de concentratie mica. Pragul de detectie per fractie este de 15 mg/l.

 

Proteinele care se pot separa la electroforeza proteinelor urinare sunt:

·        Proteine de origine glomerulara  (GM>70 kDa)

-         α 2 macroglobulina

-         IgM

-         haptoglobina

-         IgA

-         IgG

-         transferina

·        Albumina

·        Proteine de origine tubulara (GM<70 kDa)

-         dimeri de lanturi usoare

-         α 1 microproteina

-         lanturi usoare libere

-         RBP (retinol binding protein)

-         lizozim

-         β2 microglobulina

 

Afectiuni in care este utila electroforeza proteinelor urinare si tipul de proteinurie caracteristica:

Proteinuria glomerulara apare in:

-         glomeruloscleroza

-         glomerulopatie membranoasa

-         glomerulopatie proliferativa

-         sindrom nefrotic

-         amiloidoza

-         nefroza lipoidica

-         diabet

-         infectii

-         unele afectiuni genetice

-         intoxicatii cu metale grele

-         neoplazii

-         medicamente 

 

Proteinuria tubulara apare in :

-         intoxicatii cu unele metale grele: cadmiu, zinc, plumb, mercur, aur

-         pielonefrita acuta sau cronica

-         rejectia transplantului renal

-         sindrom Fanconi

-         boalǎ Wilson

-         sarcoidoza

-         cistinoza metabolica congenitala

-         acidoza tubulara

 

Proteinuria mixta apare in :

- necroza tubulara, ca rezultat al glomerulonefritei cronice

  -pielonefrita (cu leziuni ale parenchimului renal)

  -tromboza de vena renala

 

 

Imunofixarea urinara  se realizeaza in scopul tipizarii lanturilor usoare in urina.

 

Daca se foloseste kitul Hydragel IF SEBIA Franta, acesta identifica si tipizeaza numai lanturile usoare legate. Din acest motiv, daca se urmareste identificarea prezentei lanturilor usoare libere, imunofixarea urinara trebuie precedata de electroforeza proteinelor urinare (kit Hydragel Proteinurie SEBIA Franta) care indica prezenta lanturilor libere sau legate in urina. Daca se utilizeaza kitul Hydragel Bence Jones SEBIA Franta nu mai este necesara efectuarea prealabila a electroforeza proteinelor urinare deoarece kitul Hydragel Bence Jones identifica si tipizeaza direct lanturile usoare libere.

Imunofixarea urinara este un instrument de diagnostic si monitorizare esential, atat pentru gamapatiile monoclonale cat si pentru cele cu semnificatie nedeterminata.

 

Protocolul de diagnostic al acestor afectiuni cuprinde pe langa investigatia prioteinelor urinare si investigatii serice (electroforeza proteinelor serice, imunofixare serica, dozare cantitativa a imunoglobulinelor fiziologice Ig G, Ig A, Ig M) si a lanturilor usoare kappa si lambda si a raportului dintre ele (K/L).

 

 

Dozarea microalbuminuriei se face efectuand electroforeza proteinelor urinare si determinand cantitativ albumina (singura fractiune separata) prin densitometrare (vezi sectiunea “Ghid de interpretare- Electroforeza proteinelor urinare”).

Microalbuminuria desemneaza cresterea excretiei de albumina (nedectabila pe stripurile urinare) la valori de 30-300 mg/24 ore.

Apare in cazul diabetului zaharat, in general de tip II, cand constituie un indicator precoce al leziunii renale instalate inainte ca testele de apreciere a functiei renale (clearance-ul la creatinina) sa se modifice. Aceasta prezinta o importanta deosebita deoarece evidentierea unei leziuni renale in stadiu avansat poate conduce la insuficienta renala grava si hemodializa. De asemenea, prezenta microalbuminuriei se coreleaza cu riscul de afectare coronariana.

 

 Referinte bibliografice

A.Chiva- Investigatia electroforetica in diagnosticul de laborator- ghid de interpretare- Editura Universitara "Carol Davila", Bucuresti, 2008.

  

Noutati


























Actualitati Medicale




















 

Introdu adresa ta de email pentru a te alatura noua.

 
Proiect realizat de AB T&Co              © Toate drepturile rezervate Electroforeza.ro 2009