Transferina deficienta in carbohidrati (CDT)- stuctura, metabolism si cinetica la consumatorii cronici de alcool


12.10.2010

Transferina deficienta in carbohidrati (CDT)- structura, metabolism si cinetica la consumatorii cronici de alcool

  Andreea Chiva

Transferina deficienta in carbohidrati (CDT) a fost descoperita in 1976 de catre Stbler, care a observat  prezenta unei benzi anormale (punct izoelectric pI 5.7) in lichidul cefalorahidian si, mai apoi si in serul subiectilor alcoolici. Ulterior, aceasta banda a fost identificata ca fractiune de transfeina partial desialata, cu un continut de 2 resturi de acid sialic in structura.

Reversibilitatea acestor modificari biochimice dupa 2 saptamani de sevraj demonstreaza legatura dintre aceasta fractiune de transferina si consumul de alcool. CDT devenea, astfel, cel mai nou marker al consumului cronic de alcool, cu specificitatea si sensibilitatea cea mai mare in raport cu markerii traditionali.

 

Structura si izoformele transferinei

Transferina este o beta glicoproteina formata din 679 aminoacizi si cu o masa moleculara de 80 kDa. Molecula prezinta 2 domenii structurale globulare N terminal (resturile 1-336) si C terminal (resturile 337-679) si mai multe nivele de heterogenitate (determinate de substitutia unor aminoacizi din structura moleculei, continutul in acid sialic si de fier).

Primul nivel apare ca urmare a substitutiei unuia sau mai multor resturi de aminoacizi, functie de care deosebim 3 subtipuri de transferina: C (subtip de referinta prezent la 90% din populatia caucaziana),  B cu pI mai scazut si D cu pI mai crescut decat subtipul C.

Portiunea C terminala prezinta doua lanturi de glicani atasate resturilor de asparagina din pozitiile 413 si 611. Fiecare lant este format din resturi de N-acetilglucozamina si un rest de manoza. Alte doua resturi de manoza constituie suportul pentru trizaharidele terminale (N acetilglucozamina, galactoza si acid sialic). Teoretic, molecula va contine zero pana la 8 resturi de acid sialic. Practic, s-au evidentiat numai molecule de transferina cu maxim 6 resturi de acid sialic. In functie de numarul de molecule de acid sialic per molecula deosebima 5 izoforme de transferina: hexa, penta, tetra, tri sialo precum si forme putin sialate (CDT).

In ceea ce priveste continutul in fier deosebim apotransferina fara fier, transferina monoferica si diferica.

Combinatia acestor 3 tipuri de heterogenitate conduce la numeroase izoforme de transferina, dar numai heterogenitatea asociata continutului de acid sialic este asociata cu consumul de alcool.

 

Implicatii ale consumului de alcool in metabolismul transferinei

Alcoolul nu interfera direct in biosinteza transferinei. Implicatia sa se manifesta la nivelul glicozilarii, prin actiunea exercitata asupra unor enzime ca: N acetil glucozamintransferaza I, II, IV, galactozil transferaza si sialil transferaza.

Activarea sialidazelor membranare si plasmatice la animalele intoxicate cu alcool conduce la o desialare importanta a transferinei inainte de fixarea ei pe receptor. Aceasta observatie constituie un argument puternic in favoarea implicarii alcoolului in catabolismul transferinei.

 

Tehnici de determinare

-         focalizare izoelectrica

-         cromatografie pe schimbatori de ioni

-         HPLC (high performance liquid chromatography)

-         electroforeza capilara- cea mai specifica si sensibila cu posibilitate de introducere ca test de rutina

 

Variatii fiziologice

-         sexul – izoformele putin sialate predomina la femei

-         contraceptia orala – creste valorile CDT, in timp ce menopauza conduce la false scaderi ale CDT, fapt explicat prin influenta hormonilor steroizi in sinteza transferinei

-         varsta- spre deosebire de GGT (gama glutamil transpeptidaza), CDT nu se modifica odata cu varsta la barbati, in timp ce la femei scade dupa varsta de 45 ani.

 

Variatii patologice ale CDT, altele decat in cazul consumului cronic de alcool

Valori fals scazute- hemocromatoza

Valori fals crescute:

-         anemie feripriva

-         grefa de pancreas- cresterea este explicata prin hiperinsulinemia sau rezistenta crescuta la insulina determinata de hormonii steroizi

 

 

Determinarea CDT prin electroforeza capilara- caracteristici

-         cut-off 1.68-1.79%, optim 1.6%

-         imprecizie <5%

-         linearitate 2-20%

 

Cinetica CDT

Relatia doza-efect se observa la consumul moderat de alcool (30-70 g/zi), fiind influentata de obezitate, fumat si hipertensiune arteriala. Un consum mediu de 60 g alcool zilnic timp de 3 saptamani conduce la cresterea importanta a CDT. Aceasta crestere este determinata deopotriva si de ritmul de consum (regulat sau ocazional), precum si de numarul de zile de consum.

Cinetica CDT in sevraj

-         revenirea la normal a valorilor are loc intr-un interval de 2-4 saptamani

-         cresterea valorilor CDT se produce la 1-3 saptamani de la reinceperea consumului de alcool

 

Concluzii

CDT este un marker specific pentru dependenta de alcool, facand astfel distinctia intre consumul cronic si cel acut. Asocierea valorilor sale cu ale GGT scade sensibilitatea, crescand usor specificitatea. Eficienta asocierii GGT cu CDT poate fi ameliorata prin determinarea CDT la pacientii cu GGT normal.

Referinte bibliografice 

-Schellenberg F, Mouray H- La transferrine deficiente en hydrates de carbone:quoi de neuf 20 ans plus tard? Annales de Biologie Clinique, 2000, 58 (3):298-309.

-Schellenberg F, Wielders JP- Evaluation of capillary electrophoresis assay for CDT on SEBIA's Capillarys System:Intra and inter laboratory precision, reference interval and cut-off Clin Chem Acta, 2010, 14;411(23-24):1888-93.

Noutati


























Actualitati Medicale




















 

Introdu adresa ta de email pentru a te alatura noua.

 
Proiect realizat de AB T&Co              © Toate drepturile rezervate Electroforeza.ro 2009