ELECTROFOREZA PROTEINELOR URINARE


Se realizeaza in doua variante:

  • Electroforeza de inalta rezolutie - cand se urmareste studiul calitativ al proteinuriei (mai putin utilizata)
  • Electroforeza in gel de SDS-agaroza - cand se urmareste determinarea cantitativa a diferitelor fractiuni si tipizarea proteinuriei (glomerulara, tubulara, mixta)

Electroforeza de inalta rezolutie a proteinelor urinare

        Electroforeza de inalta rezolutie e proteinelor serice se efectueaza numai in scopul evidentierii unui component monoclonal. Orice banda monoclonala prezenta in zona de mobilitate gama, alfa-1, alfa-2 sau beta trebuie confirmata prin imunofixare

        In functie de rezultat, electroforeza de inalta rezolutie a proteinelor urinare trebuie insotita de teste complementare (determinari nefelometrice ale unor fractiuni de interes si electroforeza proteinelor urinare in gel de SDS-agaroza) pentru caracterizarea tipului de proteinurie (tubulara, glomerulara sau mixta) si determinarea cantitativa a lanturilor usoare libere si/sau legate

        Colorantul utilizat (violetul acid) este unul cu afinitate mare pentru fractiunile slab prezentate, in special Ig G monoclonale sau lanturi usoare libere, raspunzand in mare parte necesitatilor clinice


Electroforeza proteinelor urinare in fel de SDS-agaroza

        Gelul de SDS-agaroza permite separarea proteinelor urinare pe baza masei moleculare, fara prealabila concentrare a urinii. Utilizarea violetului acid drept colorant confera sensibilitate si specificitate metodei datorita afinitatii mari pentru proteinele de concentratie mica. Pragul de detectie per fractie este de 15mg/l

        De la linia de start, in ordinea mobilitatii lor electroforetice deosebim:

  • Proteine de origine glomerulara (GM > 70 kDa)
    • alfa-2 macroglobulina
    • IgM
    • haptoglobina
    • IgA
    • IgG
    • transferina
  • Albumina
  • Proteine de origine tubulara (GM < 70 kDa)
    • dimeri de lanturi usoare
    • alfa-1 microproteina
    • lanturi usoare libere
    • RBP (retinol binding protein)
    • lizozim
    • beta-2 microglobulina

MODIFICARI EVIDENTIATE LA ELECTROFOREZA PROTEINELOR URINARE


Proteinuria fiziologica

        Este o proteinurie minima, in general mai mica de 120mg / 24h, fara o diferenta semnificativa intre sexe cu largi variatii fiziologice de la o zi la alta.

        Electroforeza releva prezenta albuminei ca proteina majoritara, a transferinei si a imunoglobulinelor.

Acest tip de proteinurie apare in:

  • efort (la sportivii cu activitate fizica intensa, frecvent asociata cu microhematurie si prezenta cilindrilor)
  • ortostatism (indeosebi la pubertate)
  • febra
  • la varstnici
  • post prandial (dupa ingestia oricarui aliment sau, dimpotriva, a anumitor alimente)
  • stres sau expunere la frig

Proteinuria patologica

Proteinuria patologica depaseste 125mg / 24h putand fi de doua feluri:

  • intermitenta
  • persistenta

Proteinuria intermitenta este in general, moderata, fara suspiciunea unei afectari renale sau instituirea unui tratament sau diete.

Proteinuria permanenta poate fi:

  • proteinurie renala:
    • tubulara
    • glomerulara
    • mixta
  • proteinurie pre-renala
  • proteinurie post renala
  • microalbuminurie

Proteinuria glomerulara

        In general depaseste 1 g/l si se caracterizeaza prin prezenta albuminei ca fractiune majoritara si a proteinelor cu masa moleculara mai mare de 65-70 kDa (transferina, Ig G) situate intre albumina si punctul de aplicare a probelor.

Proteina glomerulara poate fi:

  • selectiva cu prezenta de albumina, transferina si urme de imunoglobuline
  • neselectiva cu prezenta tuturor proteinelor serice, mai putin cele cu greutate moleculara mare cum ar fi lipoproteinele, IgM, alfa-2 macroglobulina
  • partial selectiva cu depistarea unor fractii intermediare

Apare in:

  • glomeruloscleroza
  • glomerulopatie membranoasa
  • glomerulopatie proliferativa
  • sindrom nefrotic
  • amiloidoza
  • nefroza lipoidica
  • unele afectiuni genetice
  • intoxicatii cu metale grele
  • neoplazii
  • medicamente

Proteinuria tubulara

        Este moderata cantitativ, fiind mai mica de la 1 g/l si se caracterizeaza prin continut scazut de albumina (< 25% din totalul proteinuriei) si proteine cu masa moleculara mai mica de 65-70 kDa (alfa-1 microglobulina, beta-2 microglobulina, lanturi usoare libere, RBP-retinol binding protein, lizozim) situate intre albumina si extremitatea anodica a gelului. Importanta deosebita prezinta lanturile usoare libere (25 kDa) si/sau legate (50 kDa), alfa-1 microglobulina, beta-2 microglobulina.

Apare in:

  • intoxicatii cu unele metale grele: cadmiu, zinc, plumb, mercur, aur
  • pielonefrita acuta sau cronica
  • rejectia transplantului renal
  • sindrom Fanconi
  • amiloidoza
  • boala Wilson
  • sarcoidoza
  • cistinoza metabolica congenitala
  • acidoza tubulara

Proteinuria mixta

        Este importanta cantitativ, fiind mai mare de 1 g/24 ore. Se caracterizeaza prin prezenta atat a proteinelor tubulare, cat si a celor glomerulare si este asociata frecvent cu insuficienta renala.

Apare in:

  • necroza tubulara, ca rezultat al glomerulonefritei cronice
  • pielonefrita (cu leziuni ale parenchimului renal)
  • tromboza de vena renala

Microalbuminuria desemneaza cresterea excretiei de albumina (nedectabila pe stripurile urinare) la valori de 30-300 mg/24h. Apare in cazul diabetului zaharat, in general de tip II, cand constituie un indicator precoce al leziunii renale instalate inainte ca testele de apreciere a functiei renale (clearance-ul la creatinina) sa se modifice. Prezenta microalbuminuriei se coreleaza cu riscul de afectare coronariana.

Noutati


























Actualitati Medicale




















 

Introdu adresa ta de email pentru a te alatura noua.

 
Proiect realizat de AB T&Co              © Toate drepturile rezervate Electroforeza.ro 2009