Beta 2 transferina- marker esential in diagnosticul fistulelor de lichid cefalorahidian (LCR)


07.02.2011

 

Beta 2 transferina- marker esential in diagnosticul fistulelor de lichid cefalorahidian (LCR)

 

Andreea Chiva

 

 

Beta 2 transferina este izoforma asialata a transferinei produsa in creier prin activitate neuraminidazica. Este prezenta in cantitati mari in LCR si perilimfa urechii interne si absenta in secretii. Formele sialate sunt prezente in cantitati mari in LCR, iar cele partial sau total desialate in proportii mici in serul subiectilor sanatosi.

Determinarea beta 2 transferinei prezinta valoare clinica in diagnosticul fistulelor de LCR (cel mai adesea exteriorizate prin otoree sau rinoree, adica prin pierderea de lichid prin ureche sau nas) produse in cazul fracturilor de baza de craniu sau al interventiilor chirurgicale la acest nivel. Complicatiile cele mai frecvente sunt abcesul intracranian si meningitele bacteriene cu o rata de mortalitate de 25-50%. De aceea, identificarea unor markeri de patologie pentru fistulele LCR este foarte importanta. Beta 2 transferina raspunde cel mai bine acestor cerinte, prezentand specificitatea si sensibilitatea cea mai mare in identificarea fistulelor de LCR. Prezenta sa in lichidul auricular sau nazal indica o contaminare cu  LCR a acestor fluide si, deci, o fistula.

 

Metodele de identificare si determinare utilizate in prezent, desi relativ numeroase, prezinta cateva dezavantaje.

Imunofixarea in gel de agaroza necesita cantitati mari de proba si concentrarea acestora de 20-30 ori. Utilizarea antiserurilor specifice anti Trf nu confera suficienta sensibilitate metodei.

Imunblotting-ul, desi o metoda  mult mai sensibila si specifica, este mai laborioasa, necesita un timp indelungat de obtinere a rezultatului (2-5 ore) si aparatura speciala. Din aceste motive, tehnica nu poate fi implementata in labolatoare clinice ca analiza uzuala.

Metoda utilizata in prezent pe gelurile Hydragel 6 CSF SEBIA, desi cu o specificitate si sensibilitate bune, prezinta dezavantajul suprapunerii fractiei de β2 transferina peste punctul de aplicare a probelor.

SEBIA-Franta a pus la punct un gel nou, Hydragel B2 Trf, care sa inlature acest neajuns.

 

Hydragel 6 B2 Transferrine- cel mai nou kit SEBIA

 Hydragel B2 Trf este destinat variantei de automat HYDRASYS ® 2 SEBIA. Kitul permite identificarea beta 2 transferinei in secretiile otice si nazale, in scopul diagnosticarii fistulelor de LCR

Tehnica se realizeaza in doua etape:

  • separarea electroforetica a izoformelor transferinei (sialata, partial sau total desialata)
  • identificarea lor cu antiseruri marcatae cu peroxidaza

Anticorpii reactioneaza in proportii echivalente cu toate izoformele de transferina. Utilizarea anticorpilor marcati cu peroxidaza sporeste sensibilitatea metodei, pragul de detectie fiind de 8-10 micrograme/dl.

 

Caracteristici ale metodei electroforetice:

  • tratamentul prealabil al probelor cu solutie de fier
  • timp de aplicare: 5 min (probe diluate)
  • timp de migrare: 20 min
  • timp de masurare: 15 min
  • limita de detectie: 350 µg/L
  • hemoglobina nu interfera in determinare
  • CDT (carbohydrate deficient transferrin) poate interfera

Interpretarea rezultatelor presupune atat analiza calitativa, cat si cantitativa.

Analiza calitativa urmareste identificarea formelor asialate ale transfeinei (fractiunea 0 sialata). Un rezultat pozitiv, deci prezenta unei fistule de LCR, presupune prezenta pe electroforegrama a unei fractiuni 0 sialata mai intensa decat cea disialata. Examinarea vizuala permite diferentierea probelor contaminate cu plasma (caz in care modelul electroofretic este similar cu cel al plasmei si cu o concentratie mare de transferina totala) de cele necontaminate (model electroforetic caracteristic LCR cu nivel scazut de transferina totala).

Analiza cantitativa determina raportul 0 sialo/ 2 sialo. In toate cazurile (atat in ser, cat si in LCR), raportul supraunitar inseamna proba pozitiva.

Daca raportul 0 sialo/ 2 sialo < sau egal cu 1, se recomanda analiza serului pentru a compara valoarea raportului din ser cu cel din secretii. Daca raportul in ser este mai mare sau egal decat cel din secretii, inseamna ca transferina asialata din secretii provine din plasma, rezultatul fiind considerat negativ. Daca insa raportul 0 sialo/ 2 sialo in ser este mai mic decat in secretii, transferina asialata provine din LCR, rezultatul fiind considerat pozitiv.

Raport 0 sialo/ 2 sialo Valoarea raportului in secretii Valoarea raportului in ser Concluzii

0 sialo/ 2 sialo

                       >1 nu se recomanda analiza in ser rezultat pozitiv
0 sialo/ 2 sialo       < sau egal cu 1

raport in ser > sau egal decat in secretii

raport in ser < decat in secretii

rezultat negativ (contaminare cu plasma)

 

rezultat pozitiv (parte din transferina provine din LCR)

 

 

Noutati


























Actualitati Medicale




















 

Introdu adresa ta de email pentru a te alatura noua.

 
Proiect realizat de AB T&Co              © Toate drepturile rezervate Electroforeza.ro 2009