SEPARAREA ELECTROFORETICA A IZOENZIMELOR


Separarea electroforetica a izoenzimelor CK (creatin kinaza)

        Separarea electroforetica a izoenzimelor CK in gel de agaroza permite identificarea si cuantificarea celor 3 izoenzime si 2 macroforme din ser. Electroforeza are loc in mediu alcalin (pH 8.4), developarea fractiunilor facandu-se cu un substrat specific. Dupa stoparea reactiei enzimatice si uscarea gelului, se poate face o evaluare calitativa a electroforegramelor si o determinare cantitativa a izoenzimelor CK separate.

Profilul electroforetic normal

  • Calitativ :
    • Fractia MM (predominanta) are o mobilitate foarte scazuta (zona gama)
    • Fractia BB cu mobilitate mare (zona beta)
    • Fractia BB cu mobilitatea cea mai mare (zona alfa-1)
  • Cantitativ :
    • CK-MM : 98% - 100%
    • CK-MB : 0% - 3%
    • CK-BB : 0%

Variatii patologice

Cresteri

  • CK-MB - la 4-8h de la infarct
  • CK-BB - afectiuni neurologice
  • CK total (in special MM) in :
    • traumatism chirurgical
    • efort fizic intens
    • distrofie musculara
    • miopatie
    • polimiozita, dermatomiozita
    • hipertiroidism
    • injectii intramusculare, traumatism muscular, biopsii musculare
    • hipertermie maligna post operatorie
  • CK total fara modificari ale CK MB in :
    • leziuni SNC prin hemoragii cerebrale
    • intoxicatie cu somnifere
    • electrosoc
    • dupa narcoza

Macroformele CK

        Sunt identificate prin electroforeza in gel de agaroza a izoenzimelor CK, alaturi de CKMB, CKBB, CKMB. Se cunosc doua macroforme CK:

        Macro CK tipul I (complexe intre izoenzimele CK si imunoglobuline) este denumita macro CK anodica. Incidenta ei creste odata cu varsta. Ca mobilitate electroforetica, se situeaza intre CKMM si CKMB, dar se poate suprapune peste CKMB (complexe CK - Ig G) sau MM (complexe CK - Ig A). Macro CK tipul I constituie unul dintre principalii factori de interferenta in determinarea CKMB prin tehnicile biochimice uzuale. Macroforma CK de tipul I poate fi prezenta si la copii, fara semnificatie patologica. In conditii patologice, apare in:

  • unele boli autoimune (colita ulceroasa)
  • polimiozita
  • dermatomiozita
  • unele boli cardiovasculare sau digestive

        Macro CK tipul II (mitocondriala) este detectata in zona catodica a CKMM. Poate fi intalnita in:

  • infectii
  • cancer
  • unele afectiuni cardiovasculare

Valoarea prognostica a macroformelor CK este mare, in special pentru macro CK tipul I.


Separarea electroforetica a izoenzimelor LDH(lactat dehidrogenaza)

        Electroforeza izoenzimelor LDH este un test important in diagnosticul bolilor cardiace si in diagnosticul trombozelor coronariene. Confirmarea trebuie facuta, insa, prin coroborarea cu rezultatele obtinute la separarea electroforetica a izoenzimelor CK.

Profilul electroforetic normal releva prezenta urmatoarelor fractiuni:

  • cea mai anodica fractiune se numeste LDH1, se gaseste in muschiul cardiac si migreaza in zona albuminica
  • cea mai catodica fractiune se numste LDH5, se gaseste in tesutul hepatic si muscular si are o mobilitate gama globulinica

        Fractiunile intermediare LDH2, LDH3, LDH4 se gasesc in proportii diferite in toate tesuturile. LDH2 este cea mai bine reprezentata fractiune, urmata de LDH1 si LDH3; LDH4 si LDH5 sunt slab reprezentate.


Variatii patologice

  • activitatea LDH1 > LDH2 in:
    • infarct miocardic
    • distrofie musculara Duchenne
    • hemoliza, inclusiv anemia hemolitica (caz in care activitatea LDH total este de 5 ori mai mare decat valoarea normala)
  • activitatea LDH2 creste in boli pulmonare
  • activitatea LDH3 si LDH4 nu sunt asociate cu o patologie particulara
  • activitatea LDH5 creste in:
    • afectiuni hepatice
    • afectiuni musculare
    • infarct

Cresterea activitatii LDH total fara nicio semnificatie patologica apare in:

  • fractiuni
  • afectiuni nervoase
  • inflamatii
  • ciroza hepatica

Separarea electroforetica a izoenzimelor PAL (fosfataza alcalina)

        Electroforeza izoenzimelor PAL permite separarea izoenzimelor hepatice-liver 1(L1), a celei osoase (B) si a celei placentare 1(P1).

        Probele sunt efectuate dublu, cu si fara tratament cu lectina. Electroforeza fara lectina permite separea si determinarea fractiunilor hepatice L2 si intestinale. Lectina blocheaza fractiunea osoasa, permitand identificarea izoenzimelor hepatice L1.

        Fractiuni suplimentare se pot intalni in cazul probelor intens icterice, foarte aproape de punctul de aplicare a probei si in cazul prezentei complexelor PAL - lipoproteine denumite lipo-ISO PAL (sau ultra fast).


Variatii patologice

Izoenzimele hepatice

  • Activitatea izoenzimelor L1 este crescuta in:
    • afectiuni benigne (colestaza, ciroza hepatita virala, alte afectiuni biliare si hepatice)
    • boli maligne cu metastaze hepatice, in cancer pulmonar si digestiv si in limfom
  • Fractiunea L2 (numita si macrohepatica sau fast liver) poate apare la subiectii normali(<8 UI/L)
  • Cresterea activitatii izoenzimelor L2 se poate produce in:
    • colestaza
    • ciroza
    • hepatita virala
    • in boli maligne(cancer la san, hepatic, digestiv) cu metastaze hepatice

Izoenzima osoasa

        Este o izoenzima importanta prezenta in toate probele ce trebuie interpretata in functie de varsta. Valori procentuale mari sunt normale in perioada de crestere. Cresteri patologice sunt asociate urmatoarelor afectiuni:

  • cancer la san cu metastaze osoase sau hepatice, osteosarcom si limfom cu sau fara metastaze
  • boli reumatice, hiperparatiroidism, boala Paget, rahitism
  • hiperfosfatemia tranzitorie din copilarie care este asiciata cu o izoenzima hepatica particulara (mai anodica decat L1.). In astfel de cazuri, activitatea PAL total crescuta (>2000 UI/L). Cresterea ei insotita si de cresterea altor fractiuni (L1, L2) poate indica un cancer rectal, pulmonar sau de prostata (cu metastaze osoase si hepatice)

Izoenzima intestinala

        Poate apare si sub forma a 1, 2 sau 3 fractii, fiind prezenta la aproape 40% dintre subiectii normali.

Cresterea activitatii ei apare in:

  • ciroza hepatica
  • diabet
  • insuficienta renala cronica

Izoenzima placentara

        Exista doua forme ale izoenzimelor placentare: forma majora P1 si forma minora P2, reprezentand aproape 90% si respectiv 10%.

Apare :

  • pe parcursul sarcinii
  • la fumatori
  • in unele afectiuni maligne, in special cancer ovarian, de pancreas si stomac si in sarcom

Alte izoenzime particulare sunt:

  • complexele cu imunoglobuline sau macro-fosfataza alcalina - rar intalnite
  • complexele fosfatazei alcaline cu lipoproteinele intalnite in unele afectiuni biliare obstructive
  • izoenzimele atipice, cum ar fi Nagao, Regan sau Kasahara - greu de identificat

Noutati


























Actualitati Medicale




















 

Introdu adresa ta de email pentru a te alatura noua.

 
Proiect realizat de AB T&Co              © Toate drepturile rezervate Electroforeza.ro 2009